Este o plantă dioică, perenă, erbacee. Are un rizom lung, cilindric, ramificat, de culoare galben-maronie. Grecii antici foloseau urzica ca tratament extern pentru mușcăturile de șarpe și înțepăturile de scorpion, respectiv ca tratament intern pentru tratarea intoxicațiilor cu plante. În zonele cu climat rece, soldații romani își puneau frunze de urzică pe piele (pentru că senzația de urticarie încălzea pielea), respectiv pentru atenuarea durerilor articulare. Primii medici naturaliști din Europa foloseau fumul urzicii uscate pentru tratarea astmului.
Cel mai frecvent se utilizează substanțele din frunze și tulpini. Se folosește în cazul infecțiilor tractului urinar, în terapiile de detoxifiere, ca tratament complementar pentru tratarea gutei și problemelor reumatice. În medicina populară urzica este folosită pentru uz extern, de exemplu ca tinctură de urzică, loțiuni antireumatice pentru frecție, seruri anti-mătreață sau pentru păr gras.
Aprox. 7000 seminte / gram